Despre Metamorphosa

despre_noiIndiferent de ceea ce profesezi, la un moment dat cineva o sa pună întrebarea: „Cum de ai ales să devii……?” Istoria din spatele slujbei contribuie la valoarea care se dă celui care o practică. Aşadar, un copil sărac, crescut doar de mamă care ajunge cel mai renumit neurochirurg, e o istorie de succes, unică, am spune irepetabilă. Este admirata mama, pe de-o parte, si performantele tanarului care a pornit pe scara excelentei cu putine avantaje. O fetiţă născuta dintr-o mamă alcoolică si un tată circar începe să cânte pe stradă împreună cu prietena ei, devenind femeia cu voce de aur, sau cântăreaţa secolului, e o istorie tristă, admirată şi compătimită în acelaşi timp. Talentul e darul nemeritat, pe care unii il descopera dar nu fac uz de el, iar altii il exploreaza la maxim, starnind aplauze.

Fiecare istorie e unică, indiferent de drama sau suspansul din spatele ei. Nu există istorii banale, chiar dacă eu aş tinde să o descriu astfel pe a mea.

In incercarea mea de a da un raspuns intrebarii de mai sus, mare mi-a fost uşurarea când am citit declaraţia fotografei Bernice Abbott: “Nu am decis să fiu un fotograf, mi s-a întâmplat să pic în această lume.” În cautarea umplerii acelui gol,  care avea forma frumosului, m-am trezit, timid, în lumea fotografiei. Fără şcoală de artă, fără talent la desen, doar cu încercări nereuşite de a scrie şi de a cânta. Aparatul mi-a oferit sansa de a desena, de a canta, de a picta si de a scrie despre tot, de la spectacolul anotimpurilor, la obiecte şi ce e mai frumos – oamenii. Zâmbet, dragoste, prietenie, emoţie, viaţa. Iubesc oamenii, îmi place să îi studiez, să îi descopăr, sa învăț de la ei, să mă las schimbată. Asta înseamnă, de fapt, Metamorphosa, sa nu ramai in acelasi loc, in acelasi fel, ci sa accepti schimbarea si transformarea. In sensul ei primar, schimbare suna a amenintare, daca e insotita de convingatoarea afirmatie ca nu tot ce e vechi e rau si nu tot ce e nou e bun. Insa, in cazul de fata,  dacă luăm sensul primar al metamorfozei, al morfologiei, atunci, desigur ne va veni în minte cel mai cunoscut exemplu, cel al omidei care se transformă în fluture. Este o schimbare optimistă, cu un  “happy-ending”. Schimbarea este un proces natural, care se produce din interior spre exterior, dar uneori şi invers.  Cred în transformarea buna, cred în schimbarea care produce admiratie in mod placut, cred că dincolo de orice mască se afla ceva frumos, cred că orice omidă se poate transforma în fluture, cred că orice chip, orice zâmbet imortalizat într-o fotografie e dovada că tot ce îţi poţi imagina este real.

Emma.